La începutul lunii ianuarie 1910 se stingea din viață, la numai 43 de ani, primul profesor de arheologie al Universității din Iași. La împlinirea unui secol de la dispariția acestui cunoscător al vechilor civilizații ne-am propus să-l omagiem în chip aparte. (Muzeul Judetean „Teohari Antonescu" Giurgiu)
 
Teohari Antonescu a fost unul din membri Societății Junimea, la ale cărui adunări a participat frecvent, fiind foarte dedicat țelurilor acesteia. Teohari Antonescu a fost „deosebit de activ în a remobiliza pe vechii junimiști rămași la Iași, intrați într-un soi de letargie, mulțumiți cu palide și solitare activități intelectuale.”
Numit în 1894 profesor de arheologie, la catedra provizorie de arheologie a Universității ieșene, odată cu numirea lui P.P. Negulescu la cea de filozofie, Teohari Antonescu obține titulatura la catedra Arheologie și antichități, înființată în 1896, prin decretul regal numărul 366 din 22 ianuarie 1899. Între 1895 și 1902 va suplini, adesea, catedra lui Petru Rășcanu, de „Istoria antică, epigrafie și geografie”, pentru perioda cât acesta fusese numit în funcția de inspector general al învățământului secundar din județul Iași.