Opera lui René Guénon este străbătută de patru mari axe tematice: critica lumii moderne, teoria simbolurilor, principiile tradiţionale şi doctrina metafizică. Oricine ar dori să înceapă studiul sacru sub oblăduirea celui care a fost cunoscut în Egiptul islamic sub numele de Şeic Abd al-Wahid Yahia, ar trebui să înceapă cu prima dintre trepte, cea mai exterioară, alcătuită din volumele: Criza lumii moderne, Orient şi Occident, cărora li s-ar adăuga Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse.

Deşi întreaga operă guénoniană este străbătută de observaţii asupra simbolelor sacre, fie teoretice, fie aplicate unor cazuri anume, este inevitabilă pentru cel care doreşte să se apropie de o modalitate de gândire non-discursivă şi non-lineară adăstarea asupra Simbolurilor ştiinţei sacre. Jean Borella, unul dintre universitarii francezi care şi-a asumat filiaţia intelectuală guénoniană, enumerând într-o lucrare de doctorat dedicată simbolisticii diferitele apropieri exegetice cu pretenţii de coerenţă înregistrate de câmpul european (structuralism, psihanaliză, marxism), conchide: „nu există nici o altă hermeneutică, alta decât hermeneutica tradiţională, care să ia în calcul totalitatea elementelor unui text sau a unui ritual simbolic.” (Despre simbol în opera lui René Guénon, René Guénon, Cahier de l’Herne, 1985).
Fragment dintr-o recenzie de Radu Iliescu