Zalmoxis a fost asociat de antici cu Pitagora (al cărui sclav, „omul” Zalmoxis a fost, în Samos). De remarcat şi alăturarea lui Zalmoxis cu zeul Cronos, căruia i se aduceau jertfe, printre care chiar controversatul sacrificiu uman pe care îl făceau geţii prin trimiterea mesagerului: şi Mnaseas, în sec. al II-lea î.Hr. scria că geţii îl numesc pe Zalmoxis, Cronos (Sanie, 1995). Aşa cum Pitagora s-a retras într-o locuinţă subterană, şi Zalmoxis a poruncit să i se clădească o locuinţă subpământeană, unde s-a retras – ritual iniţiatic – şi a trăit timp de patru ani (pentru Pitagora, Tertulian indică şapte ani) (Eliade, 1980, Sanie, 1995). Grota rituală este o imago mundi, un Univers în miniatură, un spaţiu sacru. Ca şi Pitagora, şi Zalmoxis, ştim de la Herodot, şi-a construit o sală de primire, unde învăţa pe fruntaşii concetăţenilor despre principiul nemuririi cunoscut lui ca sclav al lui Pitagora, la Samos (Giurescu, 1973). Aceasta amintea de sala în care Pitagora predica la Crotona (unde era conducătorul partidului aristocratic) despre supravieţuirea de după moarte.