"Fiecare roman are doua patrii; a doua este Franta." Așa se exprima la sfarsitul secolului al XIX-lea Ion Bratianu, primul ministru al Regatului Romaniei. Cum se face ca simpla fraza avea sa sintetizeze sentimentul general al tuturor romanilor?
Din 1840, tinerii romani au emigrat la Paris, unde au pregatit cu entuziasm Revolutia din 1848 in sanul Lojelor masonice. Cu tottii aveau sa se afirme ca mari politicieni si oameni de stat care au faurit cu ajutorul lui Napoleon al III-lea Romania moderna.
Manualele romanesti de istorie amintesc Congresul de la Paris din 1856, dorit si organizat de Napoleon al III-lea si de Alexandru Walewski, dar si de intalnirea de la Osborne din 1857 care a permis realizarea "Unirii" Moldovei si Munteniei. Aceleasi manuale amintesc dubla alegere a domnului Cuza in 1859, favorizata cu un elan imens de tribunii din 1848, insufletiti de o speranta nemarginita.
Actiunea Lojelor masonice si solicitudinea imparatului fata de tara au fost constante in tot acest timp. Romania isi va dovedi recunostinta angajandu-si fiii in 1870 si prin sacrificiul din primul razboi mondial.